Emil Iana

Despre metempsihoza sufletului


Din cele mai vechi timpuri a existat credinţa potrivit căreia sufletul, după moarte, parcurge un lung şir de reîncarnări succesive, în oameni, în plante şi animale, în vederea purificării. Cuvântul de origine greacă a pătruns prin intermediul limbii franceze în limba română, iar noțiunea de transmigrație a sufletelor era o componentă esențială în sistemele filosofice și religioase budiste și hinduiste, dar noțiunea a fost întâlnită şi în sistemele filosofice şi religioase ale antichităţii greceşti, precum orfismul, în învăţăturile lui Pitagora, în Dialogurile lui Platon etc.

Hindușii credeau că trupul era locuința temporară a sufletului. Ei erau de părere că trupul și sufletul sunt legate printr-un lanț al propriilor acțiuni, iar rezultatele din trecut ale acestora se reflectă asupra lor în prezent. Sufletul, în opinia lor, se ridică sau cade într-un lanț nesfârșit de întrupări, fie într-o plantă, într-un animal, zeitate sau om. Sufletul este imperfect și trebuie să se deplaseze de la un corp la altul până când atinge desăvârșirea. Până atunci, trebuie să petreacă ceva timp pe pământ. Abia când sufletul imatur devine perfect, se poate aștepta să se reunească cu sufletul universal sau cu Dumnezeu. Acest lucru poate dura câteva sute sau chiar mii de ani, iar sufletul intră în multe corpuri și ia forma unui lucru viu. După moartea unui corp, sufletul migrează în alt corp și procesul continuă până când eliberează.

Niculae Văleanu

Steaua de la Bethleem


Steaua de la Bethleem, care a condus înțelepții din Răsărit spre nou-născutul Isus Hristos, a fost probabil una dintre cele mai iconografice povești ale Noului Testament din Biblie (Matei 2: 1-13).* Povestea este descrisă de-a lungul ultimilor 2000 de ani în nenumărate reprezentări artistice și a fost relatată în fiecare an în milioane de locuri cu prilejul Crăciunului. Cu toate acestea, ce este de fapt „steaua” din această poveste spusă de evanghelistul Matei?

Opiniile asupra naturii poveștii sunt răspândite și variază de la o descriere exactă a evenimentelor istorice care au avut loc în jurul nașterii lui Isus Hristos, la aceea ca fiind o invenție pur literară a lui Matei, ca parte a propagandei creștine timpurii. Inutil să spun că atitudinea față de Matei nu este neapărat corelată cu convingerile personale și de aceea o discuție despre această povestire nu este întotdeauna liberă de emoții.

Cu toate acestea, chiar și pentru cei care au în vedere povestea pur fictivă, ar putea fi util să descoperim dacă această poveste reflectă evenimentele și care erau motivele existente în mintea oamenilor din acel timp. Pentru un astronom, întrebarea este simplă: a fost descrierea lui Matei un eveniment astronomic real care s-a întâmplat în acea perioadă de timp? Și dacă da, care este acesta?

Sugestiile pentru posibilele evenimente astronomice sunt abundente: comete, supernove, stele căzătoare, conjuncții planetare ș.a.
Adi Cojan

MITRO. Portret prin lentila sufletului



„Mitro este unul dintre acei artiști pentru care evocarea naturii este o sursă inepuizabilă. De aceea, privirea sa de pictor ne stimulează și nouă felul de a privi lucrurile și ne provoacă să descoperim ce se ascunde în spatele motivului. Atunci când știm să privim picturile lui Mitro și aș zice că și atunci când știm să le punem întrebări, un întreg univers ni se dezvăluie într-o împlinire vizuală exacerbată.” (Patrice de la Perrière)

Născut în 1957 în România, Mitro a fost interesat de mic de lumea desenului și a culorilor. După absolvirea ca șef de promoție a Academiei de Arte din București, a început să participe la diverse expoziții din țară. Din 1982 el a participat la diverse intervenții de restaurare ce au culminat cu șantierul dedicat refacerii Teatrului „Maria Filotti” din Brăila, grav afectat de cutremurul din 1977.

Stabilit în Franța după 1990 împreună cu familia, Mitro avea să își găsească aici fundamentul pentru o carieră de succes. Începutul a fost dificil pentru toți, artistul pictând noaptea, pentru că în timpul zilei era ocupat cu diverse activități menite să le asigure supraviețuirea materială. Dar geniul artistic nu a trecut neobservat. Între 1991 și 1999 artistul are expoziții personale în Franța, Belgia, Elveția și Germania. Mai mult, participă și la peste 20 de expoziții de grup. Această activitate susținută îi va aduce notorietate precum și primele premii. Din 1998 intră în atenția proprietarilor de galerii francezi și aceștia îl promovează cu rapiditate înțelegând talentul românului. Publicul mai mult sau mai puțin avizat este cucerit de stilul original și succesul nu întârzie să apară.
Andreea Irina Zamfirescu

Scrisoare către sufletul meu pereche


Dragul meu suflet pereche, mie, azi sufletul meu mi-a vorbit despre tine și despre noi în întrupare și în însuflețire. Nu cred că pot reda aici ceea am înțeles cu atâta simțire, cu emoție cu frica că poate ne aude cineva și el, sufletul meu se va speria și nu va mai vorbi.

Voi încerca să îți reamintesc, ceea ce tu deja știi, dar poate ai uitat, sau te-ai ascuns în alte părți unde cauți să te regăsești.

Se spune că la întrupare, ele, sufletele vin în perechi, că în univers totul este dual și că în toate etapele vieții pământești ele se caută, însă uneori le este greu chiar să se găsească unul cu celălalt, căci în formă de materie uită de multe ori ce caută și bâjbâie. Mi-a spus că sufletele sunt cumva fericite când le vine rândul la întrupare, ca niște copii care se bucura la vederea mamei lor, dar că atunci când ajung oameni mari, unele se chinuie, căci își pierd urma unul altuia și se resemnează într-o existență care nu le aparține, devin amice cu alte suflete pe care le ajută, sau de la care primesc ajutor, doar ca să își mai curețe din greșeli, așteptând cuminți momentul în care se vor reîntregi din nou cu perechea fiecăruia.

Mi-a spus că și ele au prieteniile lor, că au suflete gemene, cu acestea au relații de sprijin reciproc, cu acestea uneori își mai amintesc scopul lor de a își găsi perechea și se susțin și se îndrumă reciproc. Cică mai au și suflete profesori, acelea care s-au reîntregit cu perechea lor și sunt doi într-unul, aceia se numesc învățători și vin să mai aducă ceva în plus omenirii, dar nu toate sufletele ajung să aibă privilegiul de a întâlni un astfel de suflet. Probabil că există o ierarhie și la nivelul lor.

Anca Băisan

Totul despre Kriya Yoga


n zilele noastre, invadați de atât de multe informații, a devenit foarte greu să discernem ce e bine sau mai puțin bine pentru noi. De multe ori suntem confuzi și neputincioși în fața încercărilor vieții încât ajungem într-o stare de disperare. Omul ajunge în astfel de stări deoarece nu știe cum să facă față zecilor de gânduri ce se năpustesc în minte în fiecare clipă. Cumva nimic nu ne mulțumește deși poate în aparență avem tot ce avem nevoie. Mulți spun că din toate experiențele vieții avem de învățat. E adevărat, dar de câte ori ați văzut un om care a pierdut tot și a devenit mai bun? Din proprie perspectivă pot să spun că experiența vieții privită numai cu ochii exteriori nu poate să aducă nimic bun. Ba mai mult, dezvoltă și mai profund caracteristicile negative cu care ne-am născut precum ura, invidia, gelozia, trădarea, neputința, anxietatea, dificultatea de relaționare, izolarea, minciuna, neîncrederea, insuficiența. Astfel am descoperind că viața mă poate purta în direcții exterioare care nu-mi făceau niciun favor, așa că, în urmă cu aproape 7 ani, am plecat pe drumul descoperirii unei practici ce dăinuie din timpuri imemoriale, menționată în Upanisads și Bhagavad Gita. Tehnica se numește Kriya Yoga. Yoga se traduce prin uniune, adică uniunea cu propria origine. Omul a uitat cine este și a încercat să se separe de ceea ce este și ce l-a creat. Scopul tehnicii yoga e să unească omul cu sinele său adevărat prin unirea cu Creația. Niciodată nu am fost separați de sursa care ne-a creat, dar identitatea cu corpul fizic, mintea, intelectul și egoul, ne-au adus în starea de uitare. Din cauza identificării cu acțiunile minții am ajuns la dualitate. Unitatea se realizează atunci când transcendem starea de dincolo de gânduri. Pentru a atinge o astfel de stare avem nevoie de practică, iar una din aceste practici care ne poartă spre aventura descoperirii adevăratei noastre naturii este Kriya Yoga.