Niculae Văleanu

Simbolistica numerelor în Vechiul Testament

Citirea aprofundată a Vechiului Testament – Tora, Cabala şi alte scrieri ebraice sacre, presupune cunoaşterea modului în care evreii foloseau ştiinţa numelor şi a numerelor în codul lor de numere-litere. Scopul acestui cod era de a ascunde înţelesurile faţă de neiniţiaţi şi, în acelaşi timp, de a destăinui învăţăturile interioare iniţiaţilor.

Fiecare literă a alfabetului ebraic are mai multe înţelesuri – de exemplu litera Aleph (A) semnifică “suflu de viaţă, putere, sursă”; în timp ce litera Beth (B) înseamnă “casă, adăpost” – şi aşa mai departe cu toate literele. Simbolistica a permis ca învăţăturile ascunse să fie evidente celor care ştiau cum să citească mesajul profund al numelor tuturor persoanelor şi locurilor descrise. Învăţaţii pot să pătrundă prin masca alegoriei şi să primească sau să ofere o călăuzire divină prin numere şi litere.

De exemplu, povestea (pilda) înjunghierii lui Abel de către Cain este despre rivalitate fraternă, iar, simbolistic vorbind, numele de Cain semnifică organism şi dorinţe materiale umane, în timp ce Abel semnifică suflet şi natura umană idealistă. Aceste personaje au fost denumite astfel, ca un avertisment împotriva faptului că materialismul poate să ucidă ideile spirituale; ca urmare, s-a spus că Abel a fost ucis de Cain. (Geneza 4:8).

Multe personaje biblice care au atins perioade de creştere şi dezvoltare spirituală în viaţa lor, au primit alte nume prin graţie divină. Astfel, Abram devine Abraham (Geneza 17:5), iar Sara devine Sarah (Geneză 17:15). În ambele cazuri, Heh (H) evreiesc, o literă care semnifică „lumină”, a fost adăugat la nume pentru a denota atingerea iluminării spirituale.

Scriitorii Noului Testament au schimbat şi ei numele pentru a sublinia evoluţia spirituală a individului. De exemplu, Saul devine Pavel după convertirea la creştinism (Faptele 9:1-22 şi 13:9). Acest lucru simboliza ştergerea literei Shin (S) evreiesc şi înlocuirea lui cu evreiescul Peh (P). Shin semnifică “dinte” sau “colţ” sau “şarpe”. “Peh” semnifică “gură”. După această modificare, Saul a devenit Pavel, grăitorul întru Hristos (Faptele 13:9). Conform Proverbelor 22:1, “un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare”. 

O altă utilizare a numerelor în limbaj biblic implică renumărarea anilor trăiţi de o persoană, cât a creat şi cum a murit. Aceste numere nu se refereau la vârsta omului în ani, ci, mai degrabă, la evoluţia spre iluminare spirituală. De asemenea, ciclurile erau prezentate prin generaţiile originii. De exemplu, de la Adam la Noah au fost nouă generaţii, şi de la Noah la Abraham au fost tot nouă generaţii. Asta a făcut ca Noah să fie al nouălea de la Adam iar Abraham să fie al nouălea de la Noe (Noah).

Adam a avut trei băieţi – Cain (corp), Abel (suflet) şi Seth (înlocuitorul lui Abel în a duce mai departe lumina spirituală). Într-o situaţie paralelă, Noe a avut şi el trei băieţi – Shem (spirit), Ham (natura fizică) şi Japhet (natura mentală). Aceste nume reprezintă evoluţia conştiinţei umane după 18 cicluri de schimbare.

Abram însemna „tată” în timp ce Abraham presupune adăugarea credinţei în Dumnezeu pe care a conştientizat-o. La vârsta de 99 de ani, Abraham l-a avut pe Isac, al cărui nume semnifică “Fie ca Dumnezeu să zâmbească frumos”. Isac l-a procreat pe Iacob al cărui nume semnifică “iluminare prin suflet, dezvăluirea sufletului”. Cei 12 fii ai lui Iacob (Geneza 35: 22-27) semnifică 12 tipuri de conştiinţă reprezentată de 12 tipuri de caracter în semnele zodiacului. Studierea întregii biblii sub această lumină înseamnă o viaţă de descoperiri fascinante. Se poate spune că limba ebraică, mai mult decât orice altă limbă, ne oferă oportunitatea de a studia puterea profundă şi semnificaţia numelor.

Iată o scurtă listă a cuvintelor cheie pentru numerele din timpurile biblice:

0. Sursa înainte de manifestare.

1. Dumnezeu, singura unitate divină constantă.

2. Dualitate – uman, nu divin.

3. Atributele lui 1+2=3 – uniunea calităţilor umane cu cele divine.

4. Ideea de soliditate – stabilitate.

5. Umanitatea cu cele cinci simţuri dezvoltate ale sale.

6. Echilibru, potrivire, pace.

7. Natura septentrională a umanităţii, deplinătate ciclică.

8. Acumulare, forţă, putere, mărire.

9. Consolidare, conservare, umanitate. (Adevărata misiune a lui 9 este de a fi slujitor al Domnului pe pământ.)

10. Dumnezeu şi umanitate, tată – mamă – divinitate, desăvârşire.

Numerologia modernă s-a dezvoltat parţial de la aceste concepte. Numerele şi literele reflectă înţelesuri din trecut la care se adaugă multe interpretări spirituale. Semnificaţiile numelor noastre sunt astăzi adânci şi pot fi descrise literă cu literă şi număr cu număr în momentul în care atingem ciclurile de exprimare, de la an la an, în propriile noastre vieţi.

0 Geneză: semnifică “prima cauză” și se referă la sursa primordială. Primele câteva versete din Geneză aparţin doar Unicului Dumnezeu, ca creator divin, Cel care crează lumea din nimic sau din nemanifestat.

1 „Să fie lumină” (Geneza 1:3). Prima emanaţie spirituală a luminii. Dacă sufletul nostru continuă să urmărească lumina, ne vom întoarce la sursă. 1 semnifică un nou început şi unitate.

2 „…Şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric” (Geneza 1:4). 2 semnifică dualitate, zi şi noapte, cer şi pământ, bărbat şi femeie şi toate perechile opuse. Astfel, dezvoltarea alegerii  a început cu bine şi rău, adevărat şi fals, pozitiv şi negativ. Pitagora spune : “2 este condiţia imperfectă în care “fiinţa” cade, când devine detaşat de corpul monovalent (monad), Dumnezeu”. Manly Hall în The Mystical Christ, declară : “Când ochii dualităţii sunt deschişi, vederea sufletului este întunecată”.

3 Prima Trinitate – Adam şi Eva şi copil. Astfel, 3 semnifică manifestarea şi expansiunea. Alte trinităţi supravieţuiesc în lumea noastră – corp, suflet, spirit, precum şi cele trei diviziuni ale minţii – conştient, subconştient şi supraconştient.

4 Multe referințe biblice sunt preluate din ciclurile lumii naturale. Simbolistica celor patru sezoane şi cele patru vânturi este regăsită în viziunea lui Ezechiel depre cele patru creaturi vii – faţa unui om, faţa unui leu, faţa unui bivol şi faţa unui vultur (Ezechiel 1:5-14). Acestea patru au legătură cu cele patru semne fixe ale zodiacului. Cele patru elemente apar simbolic sub formă de păsări ale aerului, peştele din mare, focul Domnului şi bucatele pământului. Geneza 2:10-14 ne spune că “râul care izvorăşte din Paradis şi se desparte în patru”. Râurile erau numite Pison, Ghihon, Hidechel şi Eufrat. Metafizic, aceste nume semnifică spirit (foc), răsuflare (aer), corp (pământ) şi sânge (apă). Acestea simbolizează spirit, raţiune, corp şi suflet care sunt cele patru principii care vitalizează corpul material în timpul vieţii pe pământ.

5 Metafizic un „râu” reprezintă forţa vitală. Fiinţele umane sunt rezervorul acestei forţe după cum „grădina” simbolizează corpul. Râul din Geneză 2:10-14, descris sub forma numărului 4, reprezintă un flux de umanitate; el însuşi din pământ care divizează şi divizează, până când acoperă întreg pământul. 5 este numărul umanităţii cu cele cinci simţuri dezvoltate. Cele cinci simţuri sunt introduse în primele capitole ale Genezei pentru a indica faptul că simţurile sunt esenţiale în creaţia umană; ca urmare, 5 este numărul umanităţii. Cinci joacă un rol important în pilda lui David şi Goliat, “David luă o piatră şi îl lovi pe filistin (Goliat) în frunte. Piatra se afundă în frunte şi filistinul căzu la pământ”. Cele cinci pietre reprezintă spiritualizarea simţurilor lui David. David credea în Dumnezeul interior al iubirii şi învăţase să folosească puterea spirituală din el însuşi. Potrivit legendei mistice, când David a atins cele cinci pietre, acestea au devenit ca o singură piatră, combinând astfel toate puterile simţurilor sale. Numele Goliat semnifică puterea materială; astfel pilda doreşte să demonstreze existenţa puterii spirituale peste cea materială.

6 Pregătirile pentru apariţia umanităţii au fost făcute în timpul celor cinci zile ale creaţiei, astfel, în a şasea zi, Dumnezeu l-a făcut pe om. “Dumnezeu l-a făcut pe om dupã chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbăteascã şi parte femeiascã i-a făcut” (Geneza 1:27). Astfel, 6 este asociat cu formarea, instinctul matern, instincul patern, viaţa de familie, munca. Casă, familie şi copii sunt în grija lui 6; relaţiile umane şi dragostea abundă. Moise, primul legiuitor, a modelat cele Zece porunci după exemplul lui Dumnezeu care a creat lumea în şase zile. „Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău” (Exodul 20:9). Astfel 6 se referă la muncă şi lucru, aşa cum este cel de-al şaselea semn al zodiacului, Fecioara. Prin dragoste va evolua al şaselea simţ dacă oamenii îşi arată evlavia. Cartea lui Ruth este cheia către numărul 6 şi dragoste. În Ruth 3:15, Boaz îi dă lui Ruth şase măsuri de orz, ceea ce simbolizează dragoste şi protecţie.

7 Este numărul principal în Biblie; este folosit de foarte multe ori (unii spun că de peste 360 de ori) atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. „Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău; să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta” (Exodul 20: 10-11). Unul dintre cele mai profunde exemple de folosire a numărului simbolic 7 este căderea Ierihonului în Cartea lui Iosua, 6: 1-20: Domnul i-a zis lui Iosua: “Iată, dau în mâinile tale Ierihonul  … Înconjuraţi cetatea, voi toţi bărbaţii de război, dând ocol cetăţii odată. Aşa să faci şase zile …şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe de corn de berbec; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii să sune din trâmbiţe …Când vor suna lung din cornul de berbec, şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi, şi poporul să se suie, fiecare drept înainte”. Este evident că acea cădere a Ierihonului nu s-a făcut prin foc, ci a fost folosit principiul numărului 7. Victoria a fost obţinută prin vibraţia pozitivă a sunetului care a născut o putere nemaipomenită.

8 Misterul numărului 8 este acela al mişcării eterne şi continue în spirală, care este constantă în univers. Curenţii forţei vieţii trec prin corp sub forma unei figuri 8, urmând sistemele cerebro-spinal şi simpatetic, cum ar fi radiaţiile de lumină. De aceea în momentele de meditaţie profundă se poate vedea o lumină reală. 8 orizontal [simbol ∞], semnifică “ca mai sus, la fel şi jos”. Este un simbol al puterii. În Geneză 17:10 ritul şi legământul circumciziei trebuia realizat în a opta zi de viaţă a unui copil bărbat. Acesta era considerat unul din cele mai importante legăminte între Dumnezeu şi umanitate.

9 În final, conţinând forţele celorlalte numere, cifra 9 semnifică un ciclu complet al evoluţiei. Cele nouă generaţii de la Adam la Noe şi de la Noe la Abraham indică nivelurile de evoluţie şi dezvoltare. Noe era al nouălea de la Adam, iar Abraham al nouălea de la Noe. Când Abram primeşte legământul de la Dumnezeu şi noul nume, Abraham, avea „99 de ani” (Geneza 17:1-5). Simbolic, vârsta sa se reduce la un 9, pentru a indica faptul că a fost o perioadă de timp în care ciclul spiritual s-a încheiat. Adăugarea literei Heh (H) la numele de Abram poartă de asemenea vibraţia lui 9.

Niculae Văleanu – din volumul: Aievea… Creația și Creativitatea – Mic tratat de Filosofie, Teosofie și Simbolism – București2016