Niculae Văleanu

Esența metafizică a lui Dumnezeu

Esența metafizică a lui Dumnezeu sau acel atribut divin prin care intelectul uman trebuie să îl diferențieze în mod deosebit de toate ființele create, este atributul existenței de sine. Cu alte cuvinte, Dumnezeu se poate defini mai bine prin a spune că El este Ființa de sine stătătoare sau „Cel care este”. În consecință, atributele transcendentale, „Adevăr”, „Bunătate”, „Frumusețe”, aparțin cel mai bine lui Dumnezeu, care trebuie să fie numit Adevărul întâi și suprem, Binele prim și suprem, Frumusețea primă și supremă.

Ce este spiritualitatea metafizică

Cuvântul „metafizic” înseamnă lireral “după fizică” sau “după cele despre natură”. Toate religiile sunt metafizice într-o oarecare măsură, prin faptul că acceptă diferite credințe referitoare la creație și nu asupra dovezilor fizice. Metafizica este o ramură a filosofiei care se preocupă de natura existenței, a ființelor precum și a lumii. Mai este numită și prima filosofie și consider că este subiectul care se ocupă cu primele cauze și principii ale lucrurilor.

Ca știință, spiritualitatea metafizică caută, investighează și analizează principiile vieții atât  pe pământ cât și în spirit. Ea caută să clarifice și să clasifice demonstrațiile puterii spirituale și psihice.

Ca filosofie, ea studiază caracterul uman, procesele minții și natura relațiilor noastre cu ceilalți. Studiază legile naturii în ceea ce privește expresiile văzute și nevăzute ale vieții și își bazează concluziile pe faptele observate. 

Ca religie, ea oferă o înțelegere a primei surse a universului, care este Puterea lui Dumnezeu și a Legii naturale și spirituale. Alinierea cu aceste legi este cea mai înaltă formă de cooperare și co-creație cu Prima Sursă. Cel mai important lucru este că ne învață cum să ne unim cu puterile universului pentru a continua progresul omenirii. Metafizica a fost de-a lungul timpului percepută precum o încercare de echilibrare a omului în existență.

Vă reamintesc în acest sens care sunt cele șapte legi spirituale care formează esența trăirii drepte. Cele șapte Legi sunt simbolice și nu pot exista singular, se regăsesc zi de zi, în mic sau mare, în fiecare civilizație și în tot ce este.

Legea mentalismului, care consideră că totul este spirit, iar Universul este mental. Cea de-a doua este legea corespondenței care privește lucrurile în acest mod: “Ceea ce este sus este și ceea ce este jos, ceea ce este jos este și ceea ce este sus”. Legea ne ajută să decriptăm tainele universului și să observăm că totul se leagă. Legea vibrației reclamă că “nimic nu este în repaus, totul se mișcă, totul vibrează”. Conform acesteia totul trăiește, nimic nu se pierde, totul se transformă. Armonia universului se face cunoscută sub forma unui echilibru dinamic. De aceea nu putem vorbi de repetiție pentru că parametrii energetici se tot schimbă. Legea polarității exprimă principiul: “Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are două extreme, asemănătorul și neasemănătorul au aceeași semnificație, polii opuși au o natura identică însă de grade diferite, extremele se ating, toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri, toate paradoxurile pot fi conciliate”. Ca urmare, fiecare lucru are o față văzută și una nevăzută. Legea ritmului consider că “totul se scurge înăuntru sau în afară, orice lucru are durata sa, totul evoluează, apoi degenerează, balansul pendulei se manifestă în toate și măsura oscilației sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilației sale la stânga, ritmul este constant”. Legea proclamă că totul crește și apoi descrește. Un lucru generat se manifestă și după aceea se consumă. Tot universul se manifestă ritmic. Legea cauzei și a efectului este cea de-a șasea. “Orice cauză are efectul său, orice efect are o cauză, totul se întâmplă conform Legii, hazardul nu este decât un nume dat unei legi necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalității însă nimic nu scapă Legii”. Această lege este mai bine cunoscută sub forma populară: „ceea ce semeni, aia culegi”. Un alt aspect al acesteia o constituie faptul că nimic nu este gratuit, sau, mai bine spus „totul se plătește”. De aceea un metafizician este atent să păstreze echilibrul. Legea genului este ultima. “Este un gen în toate lucrurile, totul are principiile sale, masculin și feminin, genul se manifesta pe toate planurile”.

Spiritualitatea metafizică, prin cele șapte legi, formează esența trăirii drepte. Adevărul este același indiferent unde se găsește. Unele din marile înțelepciuni și filosofii ale religiilor răsăritene au suferit timp de secole diferende asupra unor concepte și pot fi găsite în scrierile unor savanți și teologi occidentali.

Creștinismul, la vârsta de 2000 de ani, este astăzi în lume, una dintre cele mai noi religii formale, iar Noul Testament este una dintre cele mai noi cărți sfinte. Este clar pentru cei care studiază spiritualitatea metafizică că învățăturile lui Isus se bazează pe învățături, gânduri și idei pe care le-a convertit fie din filosofiile orientale, fie din cele ale esenienilor. Esenienii erau evreii cei mai exemplari și virtuoși ai vremii, o comunitate cu puternice conotații religioase despre care s-au aflat mai multe odată cu scrierile descoperite în 1947 în peșterile de la Qumran din apropierea Mării Moarte.

Isus a fost, de asemenea, un om care a lucrat pentru a învinge slăbiciunile omenești cu care ne confruntăm toți. Oamenii au creat legături cu El pentru că venea dintr-un mediu similar. El a reușit să pună în practică adevărurile spirituale pe care le-a învățat în primii ani ai vieții. Metoda delicată de a se adresa tuturor, indiferent de poziție, venit sau rasă, l-a făcut să fie un profesor eficient și căutat.

Biblia creștină este una dintre cărțile sfinte care îmbrățișează spiritualitatea metafizică. Ea concentrează o colecție de 66 de cărți individuale scrise de-a lungul unei perioade de 1.500 de ani. Fiecare carte a fost scrisă pentru o anumită audiență. Scrierile Bibliei pot fi împărțite în trei categorii de bază: istoria evreiască, învățăturile spirituale și principiile fundamentale ale teologiei Bisericii Ortodoxe timpurii.

Important pentru studiul Spiritualității metafizice este cunoașterea continuării vieții dincolo de fizic și existența ghidurilor spirituale și a profesorilor. Cei mai mulți dintre acești profesori au trăit la un moment dat pe pământ și au căutat să ne călăuzească în evoluția noastră. Spiritualitatea metafizică nu a inspirat doar religiile ci poate fi considerată un mod de viață. Pentru adepții săi, aceasta oferă un model de viață și cheia misterelor. Spiritualitatea metafizică pune în evidență principiul spiritual al responsabilității personale. Suntem cu toți decidenții propriilor noastre vieți precum și a condițiilor în care le trăim, suntem co-creatori alături de Divinitate. Abordând aceste principii ca pe adevăruri vom avea parte de o mare eliberare de teama necunoscutului și putem conștientiza faptul că viețile noastre sunt rezultatul gândurilor și acțiunilor noastre.

Niculae Văleanu – din volumul: DONUM DEI – Darurile spirituale ale Trinității lui Dumnezeu, București 2019